Rochie din In şi Dantelă handmade laolaltă...

Vorbeam de etnovintage, fie de-o ie cu brâu din ştergar de borangic şi vintage jeans, fie de vreo bluză croşetată de inspiraţie rustică, toate sunt timeless căci n-are ce să treacă. Inul are o vârstă venerabilă fiind apreciat din Egipt incoace, dantela aşteaptă mereu in cufăr pentru a fi reloaded...Iar o rochie care le conţine pe amândouă mai că merge pentru o fugă, undeva, departe de oraş... Cât despre croşetat, este antistres fără putinţă de tăgadă...

Dimensiunile rochiei

Spate: 38 cm

Bust:   96 cm

Sub bust:  74 cm

Talia:    76- 78 cm

Şold:    100 cm

Lungime: 92 cm

Maieuri handmade

Descriere: Maieu tricotat din fir de bumbac

Dimensiuni:

Spate: 37 cm

Bust:   90 cm

Talia:   fără

Şold:   90 cm

Lungime: 52 cm

Descriere: Maieu croşetat din fir de mătase, model cu spatele gol şi talia puţin cambrată
Dimensiuni:
Spate: 36 cm
Bust:   90 cm
Talie:   68 cm
Şold:   90 cm
Lungime: 60 cm.

Descriere: Maieu tricotat din fir de bumbac având şi o variantă albă a modelului
Dimensiuni:
Spate:  38 cm
Bust:    90 cm
Talie:    80 cm
Şold:   102 cm
Lungime:  60 cm

Descriere: Maieu tricotat din fir de lână cu mătase
Dimensiuni:
Spate: 38 cm
Bust: 86 cm
Talia: 66 cm
Lungime: 46 cm

Costum vintage 1900...

Doamne mignone dar hotărâte făceau un tur de forţă din intocmirea ţinutei de zi cu zi in anii când Belle Epoque, denumită de francezi aşa, marca epoca de vârf pentru "bijuteriile vestimentare" accesibile doar celor privilegiaţi.
Perioadă scurtă, 1900-1914, Epoca se stinge repede către anii '20, când femeile preferă să renunţe la constrângerile estetice şi se debarasează de numeroasele accesorii-balast, greoaie şi de imbrăcat, dar mai ales de intreţinut, preferând ţinute lejere, cu mult mai practice decât cele devenite astăzi piese de colecţie sau de muzeu.
Valuri de brocarturi, taftale, catifele şi tot soiul de mătăsuri decorează vreun spectacol desuet sau vreun carnaval spre aducere-aminte...Costumul de călătorie trebuie să fi fost ca o platoşe de pe vremea Regelui Arthur, iar dacă vreo furnică aluneca pe sub valtrapuri atunci...cine mai ştie ce putea urma...

Ie românească fără vârstă

Articol vestimentar desuet, ia românească revine oricând ne-ntoarcem "la rădăcini" şi avem aşa, un chef să mâncăm la iarbă verde, să mergem la vreun târg popular asortat cu de toate: de la delicii culinare, obiecte decorative şi utile pentru exerciţiul de a fi gospodar, căci e nevoie de antrenament pentru aşa incercare extremă.
Ia aminteşte unora şi de curentul "flower power" când tinerimea protesta impotriva războiului cu nimic altceva decât cu dragoste şi flori... Aci prezint o ie incinsă la mijloc cu un ştergar de borangic, cu motive populare la inspiraţia artistului. Ingenios este faptul că mărimea acesteia este universală fără să fim constrânşi de canoane antropometrice să ne "ajustăm" cu vreo cură minune.

Tafta in trafic

De dragul vremurilor de odinioară, trecute nu apuse, convoc ad-hoc câte un mic cenaclu literar-experimental-artistic la curte. "Voluntari" incă mai sunt, aşa că, ceaiul şi fursecurile fiind on-the-house, urmează distracţia.
Odată, am cerut sprijinul unei "tovarăşe de suferinţă" prezentă la şuetă, pentru un experiment statistic. Pe dată, fără a sta pe gânduri, aceasta acceptă. Astfel, am rugat-o să imbrace rochia de tafta din vremea tinereţii bunicii mele(rochie aici de faţă), incinsă la brâu cu şalul de blană şi cu "ţilindrul" pe cap, ieşi pe stradă.
De-aci incepe totul... Trecătorii s-au dat in lături ca şi contaminaţi de apariţie. Vreo cinci, intorcând capul, intrară cu dânsul in stâlp, un altul scăpă telefonul intr-un canal deschis iar de fluierături nu mai ţin cont, căci erau fundal.
Prin geamul deschis al portierelor, mulţi se-nchinau(de spaimă!), scuipând in sân. Câţiva copii au izbucnit in lacrimi, uitaţi, ici-colo de adulţi... Aşadar, fără-ndoială, a fost o zi de Gală(gallows), un "condamnat" in Arenă şi Mulţimea aşteptând... Şi uite-aşa, Blestemul-Dar de a fi diferit ne-a intărit Credinţa...

Voile Georgette şi pălărie de pai

Am intrat demult in epoca Fusion. Mâncăm Fusion, vorbim Fusion, suntem imbrăcaţi Fusion... Nu ştiu insă sigur dacă totul este apud Confusion sau dacă această etapă abia incepe.
 Alătur cu curaj o rochie din voile Georgette "ajutată" de un short din mătase naturală, şi continui să "scandalizez" retina asortând complet-ul cu o pălărie din pai total ruptă din contextul asiatic: tunică-pălărie... Evoluăm spre lipsa de tabu-uri, nu-i aşa?...

 - Rochie voile Georgette:                          -Short mătase naturală:
 - bust: 100 cm                                                - talie: 70 cm
 - talie: 70 cm                                                  - şold: 100 cm                
 - şold: 100 cm                                                - lungime: 40 cm                  
 - lungime: 100 cm

Turism, coşuri şi sacoşe de pe vremuri

Prin anii'60, britanicii făceau un documentar despre turismul românesc. Intre noi fie vorba, la acea vreme insemna enorm date fiind imprejurările epocii... 

Trăiam cu toţii in paradis( ca mediu natural) şi voiam cu orice preţ să scăpăm prin mirişte. Parcă nu plătim acum ca şi strămoşul Adam care intr-un moment de plictiseală conjugală(metaforic vorbind), se lăsă moale şi dădu ascultare consoartei biblice. 

Toate bune şi urâte, insă noi ce facem?...Am avut, am pierdut dar tot a mai rămas destul.

Plecam la plajă cu o carte, o revistă, niscai merinde şi vreo pătură de-o persoană.Eram vreun soi de Hemingway căci a visa face parte din "bagajul" fiecăruia dintre noi. Sper să vă bucure excursia in timp...

 

Ţinută de şuetă pentru Five o'clock tea

Bunul obicei al şuetelor de după-amiază, după o ceaşcă de ceai şi un fursec, evident fiind doar un pretext pentru intâlniri amicale, s-a pierdut prin neutilizare, căci ne-am simţit datori să intrâm intr-un iureş in care nu credem, doar ca să nu ne simţim daţi la o parte.
In locul unui tabiet "soft", am ales un "tren" care opreşte doar uneori, in gări in care nu dorim să ajungem...Ţinutele lejere au fost repede inlocuite cu cele office devenite uniforme, amintind de Agent Smith din Matrix... Viscoza, satenul de bumbac, pot părea "coloniale" căci nu mai avem timp pentru noi. Timpul a devenit capital iar dobânda ne face riduri...

Etnovintage

Tezaurul cultural-artistic al acestui areal este nemărginit prin moştenire ancestrală şi prin tot ce s-a adăugat in momentele de fuziune culturală. Meşteşugurile moştenite de nevoie de la străbuni dăinuie şi reprezintă, incă, o dovadă de Identitate.
Definesc"soiul" din care provenim, ce "sămânţă" rodeşte... Ţesăturile româneşti egalează oricând cele mai fine "urzeli", fiind moştenire(ca tehnologie, vorbesc) imemorială. Ar fi mult şi plicticos de enumerat "priceperi" meşteşugăreşti, dat fiind bogăţia lor...
Omul ştie din fire să păstreze, chiar dacă, aparent, uită. La restrişte, sare ca ars şi işi aminteşte brusc ce-i trebuie!... Un ştergar de borangic şi o rochie, nimic spectaculos şi totuşi nu trec neobservate. De ce oare?!

Jos pălăria! sau jobenul

Bun venit tuturor care mai au incă puterea de-a rezista, conservând: bunul-simţ, bunul-gust, valoarea şi calitatea... Chiar de sunt "prăfuite" precum o sticlă de vin vechi, totuşi ne-ndeamnă să le păstrăm, doar-doar vom avea nevoie de ele cândva...
Vom fi ciudaţi dar unici, căci când vreodată am făcut vreo vânătaie de la priviri aprinse sau sudalme?!...
Vremea "ţilindrului" trecu de-aici cu toate că "salonul" a avut viaţă frumoasă pe vremea când pătrunse şi la noi "ştaiful".
Primul negustor care aduse la Bucureşti această noutate ciudată, născută la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi inceputul celui de-al XIX-lea, in Franţa şi Anglia, se numea Jobin.
In euforia noutăţii şi a comodotăţii lingvistice,numele negustorului deveni substantiv comun şi aşa il avem şi astăzi...