36S Bluza unicat etno hippie vintage

Bluza unicat etno hippie vintage din bumbac brodat accesorizata cu pasmanterie multicolora deasupra liniei pieptului, dantela rebrodata manual sub linia pieptului, nasturi imbracati si fundite laterale pentru marcarea/cambrarea liniei taliei.

Foarte potrivita pentru stilul etno hippie, boho, folk in combinatii cu jeans ori fuste crete din volane sau bie.

Cretii ornamentali

Figura 1

 Cu ajutorul cretilor ornamentali se poste fixa largimea de la decolteul bluzelor si iilor romanesti. Totodata poate fi folosit si in taliile rochiilor cu model romanesc pentru a strange largimea marcand talia.

Acest punct se lucreaza in siruri drepte de sus in jos si de jos in sus dubland pe dos verticalele.

Mod de executie:

Se intareste ata si se scoate acul pe fata lucrului dupa ce s-a facut pe dos o verticala de sus in jos pe 4 fire.
Executam pe fata o orizontala de la stanga la dreapta pe un numar mai mare de fire in numar de 6-8, infigem acul pe dos si il scoatem pe fata in linie verticala luand acelasi numar de fire ca la prima verticala.

Figura 2

Facem din nou o orizontala de la dreapta spre stanga, apoi pe dos o verticala, continuand cat ne-am propus sa fie de lat cretul (figura 1). La capatul sirului tragem ata intinzand-o bine pentru a forma o cuta. Prin cateva puncte intarim cuta la capatul de jos.

A doua cuta o facem de jos in sus pe acelasi numar de fire dubland verticalele (figura 2).

Cand ajungem la capatul de sus procedam ca la prima cuta, o strangem si o intarim. Continuam astfel in puncte verticale pe dos si orizontale pe fata pana terminam de strans largimea motivului.

Figura 3

Daca vrem sa facem cretul cu model lucram ca in figura 3 cu deosebire ca liniile verticale de pe dos unde se formeaza modelul sunt duble fata de restul verticalelor din creti.

In figura 4 observam un model ornamental realizat dupa descrierea de mai sus.

Figura 4

Punctul cruciulita cu o fata

Punctul cruciulita cu o fata este punctul cel mai mult intrebuintat la cusaturile noastre populare. Este format din doua linii oblice egale care se intretaie la jumatatea lor. Putem spune ca sunt doua diagonale intr-un patrat imaginar.

Modalitate de lucru:

1) Intarim firul de ata, facem o linie oblica pe fata de la stanga sus spre dreapta jos pe un numar de fire, iar pe dos o linie verticala.

2) Daca modelul ales are mai multe cruciulite in acelasi rand, atunci le facem pe primele oblice de la stanga spre dreapta, cat este modelul (figura 1), apoi ne intoarcem completand oblicele de la dreapta sus spre stanga jos (figura 2).

Figura 1

Figura 2

3) In timpul lucrului trebuie sa avem grija caoblicele sa aiba aceeasi directie si sa fie executate pe acelasi numar de fire pe toata intinderea modelului.

4) Daca la model vom avea cruciulite izolate atunci vom scoate acul deasupra cruciulitei in stanga sau in dreapta ei, cum cere modelul, in asa fel incat sa nu schimbati directia oblicelor (figura 3).

Punctul lantisor

Punctul lantisor se lucreaza in linie verticalade sus in jos. Pe fata lucrului se formeaza mici puncte legate intre ele ca verigile lantului,iar pe dos punctul tighel.

Cum se lucreaza: 

1) se tine lucrul in mana stanga in sens vertical,

2) se intareste ata in mod obisnuit, fara nod.

3) se infige acul in panza in linie dreapta de sus in jos luand pe el 2-3 fire, cat vrem sa fie de mare punctul.

4) cu degetul mare de la mana stanga fixam ata cu care lucram, in forma de lat. Tragem acul avand grija sa treaca pe deasupra atei (vezi figura), se formeaza astfel primul lantisor.

5) in continuare, infigem acul inauntrul buclei, in locul unde se afla ata si-l scoatem mai jos peste numarul de fire fixat in acelasi mod ca mai sus.

Lantisorul este foarte mult intrebuintat in cusaturile romanesti cu deosebire in motivele iilor din zona Muscelului. Se lucreaza cu fir care imita aurul si argintul dand o stralucire deosebita si o nota de bogatie modelului fiind un punct deosebit de ornament artistic.

Tivul cu gaurele

Figura 1

 Pentru a da rezistenta diferitelor obiecte textile, la marginea lor, pe langa alte moduri de finisare, se foloseste si tivul cu gaurele. Tivul poate avea latimi diferite, de la 0,5 cm la 8-10 cm, latimea fixandu-se in functie de marimea obiectului si de grosimea materialului. 

 Pregatirea materialului pentru tiv

Inainte de a masura tivul, avem grija ca toate marginile sa fie taiate pe fir drept. In caz contrar scoatem noi fire indreptand astfel marginile.

Executarea gaurelelor pe colt si scoaterea surplusului de panza

1. Produsele pe care se aplica cusaturile romanesti se executa deobicei cu aceste gaurele la colturi. Daca materialul este gros si tivul lat, vom scoate surplusul de panza de la colturi deoarece prin suprapunerea celor doua laturi coltul va fi prea gros.
2. Masuram de la marginea obiectului spre interior de doua ori latimea tivului plus 0,5 cm si scoatem un fir pe toate laturile. La colturi, in masura in care vom lucra, vom scoate atatea fire cat vrem sa fie de mari gaurelele. Le vom executa inainte de insailarea tivului pentru a se prinde toate firele si pentru a nu fi mai groase decat in restul obiectului. Gaurelele se executa si pe cele doua laturi  din exterior perpendiculare pe marginea tivului (figura 1).
3. Indoim apoi (pe o latura de 0,5 cm) marginea obiectului  pe care o pliem (strangem) intre degetul mare si aratator si indoim apoi tivul pana la firul scos, il pliem din nou si il insailam pe langa firuyl scos. Procedam in felul acesta cu toate laturile. Precum putem observa, la colturi, materialul s-a suparpus de patru ori. Este necesar sa taiem surplusul de panza din interiorul coltului in forma de dreptunghi ca in figura 1a.
4. La margine si peste tiv, colturile se cos cu punct ascuns. Dupa ce am finisat colturile vom trece sa lucram in continuare gaurelele si pe laturile obiectului.

Modul de executie a gaurelelor

Gaurele simple

Aceasta categorie de gaurele se lucreaza de la stanga la dreapta. Tivul se tine cu marginea spre lucrator intins pa degetul aratator de la mana stanga si fixat cu degetul cel mare. 

Se face un nod mic la capatul firului de ata care se introduce sub tiv scotand in acelasi timp acul prin marginea tivului d elanga firele scoase la o distanta de 2-3 fire.

Figura 2

Se iau pe ac 4-5 fire de la dreapta spre stanga avand grija ca acul sa treaca pe deasupra firului de ata (figura 2).

Infgem acul de sus in jos in marginea tivului luand pe el 2-3 fire: il tragem spre noi si in felul acesta se formeaza prima gaurica (figura 2a).

Gaurele duble

Figura 3

Se executa in acelasi mod ca si gaurelele simple dublandu-se in partea opusa tivului. Dupa terminarea primului rand de gaurele simple, se intoarce tivul cu marginea in sus si se lucreaza aceleasi grupe de fire obtinandu-se in acest fel gaurele duble. In partea aceasta nu mai avem tiv si se fixeaza pe panza luand pe ac 2-3 fire (figura 3).

Gaurele in zig-zag

Aceste gaurele se executa pe un numar de fire cu sot (4-6). Lucram primul rand de gaurele de langa tiv (gaurele simple) iar randul al doilea din partea de sus se lucreaza la fel ca si gaurelele duble cu deosebire ca se va lua pe ac jumatate din numarul grupei a doua.

Figura 4

Se infige acul in panza luand 2-3 fire, se trage spre noi formandu-se astfel gaurica in zig-zag (figura 4). Se continua astfel pe toata portiunea de lucru. Gaurelele duble se pot lucra ca si cusaturi de legatura pe marginea obiectului sau intre motive dand un aspect estetic obiectului respectiv.

Punctul inaintea acului

Materialele textile folosite pentru lucrul de mana sunt variate ca tesatura, grosime, aspect si colorit. Tehnica punctelor folosite in cusaturile romanesti include printre altele punctul inaintea acului care se numeste astfel deoarece se lucreaza inaintea acului. Se lucreaza pe fir drept paralel cu firele din panza si de la dreapta spre stanga.

Numarul de fire pe care lucram este in functie de grosimea materialului pe care lucram.

Modalitate de lucru: 

• Se scoate acul pe fata lucrului si se infige dupa 3-4 fire scotandu-l pe fata in linie dreapta dupa ce am luat pe el acelasi numar de fire. Lucram astfel cat avem nevoie pentru a ornamenta obiectul propus.
• Pentru a lucra mai repede se pot lua pe ac mai multe puncte deodata tragand ata o singura data. Acest punct se poate lucra si pe materiale textile unde nu putem numara firele. Punctele se fac dupa ochi urmarind desenul de pe aceste materiale. Poate fi intrebuintat de asemenea la conturarea motivelor peste care se va lucra punctul feston sau drug.
• Acest punct simplu sta la baza multor puncte din cusaturile romanesti. Cu puncte dese paralele lucrate cu culori diferite se obtin chenare folosite la marginea obiectelor sau se umplu unele motive.

Cusaturi populare romanesti

Cusaturile de imbinare a materialelor textile in general,se impart in doua categorii de referinta:

1) Manuale. 

La randul lor, cusaturile manuale se impart in urmatoarele categorii:

- cusaturi inaintea acului,

- cusaturi in urma acului,

- cusaturi de acoperire,

- cusaturi ornamentale,

- cusaturi ascunse.

2) Mecanice.

La randul lor, cusaturile mecanice sunt executate cu diferite masini de cusut specializate si se impart in urmatoarele categorii:

- cusaturi rigide (tighel, zig-zag),

- cusaturi elastice ( lantisor, cu un fir, cu doua fire),

- cusaturi de acoperire ( triplock, uberdeck, flatlock).

- cusaturi ascunse ( stafir, pichir, durchnet).

Dintre cusaturile manuale ornamentale se distinge cusatura cruciulita des folosita la executarea modelelor artistice de pe costumele noastre populare si la zestrea domnisoarelor de pe vremuri (batiste, camasi de noapte, lenjerie, fete de masa, cearceafuri ). acest tip de cusatura se lucreaza cu fire de tesatura numarate (pas constant), in linii oblice in ambele directii care se intersecteaza la mijloc. Cu toate ca se incadreaza in grupa cusaturilor simple, se deosebeste ca structura de celelalte cusaturi.

Punctul de cruciulita se executa pe tesaturi suficient de rare (etamina, matador), prin luarea unui numar de fire de tesatura pe ac repetand aceeasi miscare la distanta dorita, dedesuptul miscarii anterioare de la acelasi nivel, folosind acelasi volum de tesatura luata pe ac.

Spre deosebire de celelalte genuri de cusaturi manuale, punctul in cruce se executa de la stanga spre dreapta realizand doua impunsaturi (luarea tesaturii pe ac) suprapuse.

Dupa realizarea unei cruciulite, operatia se repeta prin deplasarea la dreapta cu valoarea egala a tesaturii luata pe ac. Pasul cusaturii la acest gen reprezinta in linie oblica, distanta dintre cele doua impunsaturi suprapuse.

Cusaturile si broderiile costumului popular din Romania

Camasa cu altita

Port femeiesc sasesc de sarbatoare

Lucrare aparuta in anul 1972 la Editura Tehnica din Bucuresti, volumul de fata al autoarei Ecaterina D. Tomida, "Cusaturile si broderiile costumului popular din Romania", este intocmit pe baza unei indelungate experiente a autoarei in domeniul broderiilor pentru costumele populare. Portul romanesc, ca trasaturi generale, are aceeasi asemanare pe tot cuprinsul tarii. 

Cercetand scenele de pe Columna lui Traian precum si monumentul de la Adamclisi, se pot vedea cu multa claritate ca barbatii daci sunt infatisati purtand pantaloni stramti bagati in opinci , pe deasupra o camasa cu maneci scurte  a carei croiala este asemanatoare cu croiala celor de azi, la mijloc sunt incinsi cu o curea lata, batuta cu tinte metalice, iar peste camasa poarta o manta scurta dintr-o singura bucata fixata pe umar prin copci de metal.

Femeile sunt pieptanate cu parul adus pe tample si impletit in conci purtand broboade innodate spre spate. Camasa este larga si lunga pana la glezna, cu manecile suflecate, iar peste camasa, de la talie in jos, poarta o fusta creata, prinsa la mijloc cu brau si curea din piele asemanatoare cu a barbatilor. Acest port ne-a ramas mostenire de la strabunii nostri traci.

La popoarele din Peninsula Balcanica: sarbi, bulgari, se intalneste un port asemanator cu al nostru iar costumul popular denota o mostenre comuna.

Cusaturi romanesti

Cusături româneşti- Cusături populare din România

"Este ştiut faptul că arta noastră populară este o moştenire scumpă pe care ne-au lăsat-o inaintaşii noştri.

Cusăturile populare fac parta integrantă din Tezaurul artei noastre populare. Fiecare motiv pe care îl aplicăm pe pânză, are o formă, o mişcare, o culoare aparte. Creatorul anonim, după fantezia sa, adaugă sau scoate unele elemente dintr-un motiv şi astfel se nasc variantele şi bogăţia de motive populare"...

Autoarea

Practicarea oricărui meşteşug făcea apropierea dintre oameni rodnică in sensul că stârnea, atât emulaţia cât şi altruismul comunitar, mai ales cu ocazia şezătorilor unde puteai face schimb de experienţă şi iţi puteai demonstra şi priceperea. Claca, şezătoarea, au rămas Instituţii Comunitare cu Spirit puternic fapt ce nu face populară o astfel de imprejurare de Vatră.

Cusături româneşti

Dezvoltându-se odată cu formele vieţii sociale, portul popular românesc se manifestă ca unul din elementele de bază ale culturii noastre. Primele observaţii referitoare la importanţa cunoaşterii elementelor de vestimentaţie, fie ele de curte sau populare, ca mesaje ale culturii naţionale, sunt făcute de Al. Odobescu, părintele istoriei de artă şi arheologiei româneşti. Costumul popular ajunge chiar in garderoba Reginei Maria şi doamnelor din Suită. Elisa I. Brătianu, sora lui Ionel Brătianu, Prim-Ministru al României(1922-1927), autoarea Albumului de "Cusături Româneşti", donează personal Muzeului de Etnografie, Artă Naţională, Artă Decorativă şi Industrială( infiinţat in anul 1906), numeroase piese de o valoare estetică şi istorică inestimabilă.  Prima personalitate care a găsit cu cale de a fi infiinţat un Muzeu dedicat exclusiv artei pământene, a fost AL. Tzigara-Samurcaş. Albumul alcătuit de Elisa Brătianu conţine planşe cu izvoade culese din regiunile ţării noastre bogate in vestigii cultural-artistice, mărturii ale inaintaşilor, care nu pot fi şterse nicicum din Patrimoniul Universal al Rasei Omeneşti.