Scurt istoric al ochelarilor

Obiceiul de a inrama ochii cu sticle pentru a indrepta vederea dateaza de aproximativ 2000 de ani. Imparatul Nero care era miop intrebuinta ochelari care erau slefuiti concav pentru a putea privi mai bine la jocurile gladiatorilor.

Pana in secolul al 13-lea nu existau decat sticle in formatul lupelor. Descoperirea ochelarilor din doua sticle avu loc in anul 1290.

Intr-o scriere din Florenta un anume Salvino degli Armati este recunoscut ca inventator al ochelarilor. Unii atribuie aceasta inventie unui calugar foarte invatat pe nume Alexandru din Spina.

In secolul al XIV-lea ochelarii se intrebuintau foarte mult si erau extrem de pretiosi. In timpurile vechi, ine sticla se intrebuinta de multe ori in loc de sticla o varietate de smarand denumit beryl.

Primii ochelari costisitori au fost manufacturati in Italia si mai tarziu in Olanda.

Standardized textbook of barbering 1950

Publicata in anul 1950 de catre Associated Master Barbers and beauticians of America manualul "Standardized textbook of barbering" a patra editie, este structurat in doua parti ilustrat cu 172 de imagini:

1) The Fundamentals of barbering

2) Barber Science.

  Continutul include printre altele: istoria profesiei de barbier, igiena, anatomie si fiziologie, terapii, cosmetica, frizerie, teoria masajului.

In epoca moderna nu mai este suficient pentru barbier sa stie doar partea practica a profesiei. Este necesar sa aiba cunostinte temeinice de anatomie si fiziologie.

 Barbieritul a devenit o stinta odata cu studiul entitatilor umane pe masura ce psihologia epocii moderne reliefeaza unicitatea fiecarei fiinte omenesti.

In aceasta epoca numeroase industrii cheltuie sume considerabile cu cercetarea intocmind in urma studiilor costisitoare baze noi pentru estetica moderna.

 Profesia de barbier se numara printre cele mai vechi din lume. Studii arheologice indica forme timpurii de aranjament facial primitiv printre oamenii preistorici din era glaciara.

In vremea lui Moise serviciile de barbierit au devenit accesibile si populatiei. Arta barbieritului in vremurile antice includea barbieritul, frizeria, colorarea parului, makeup facial, ajustarea barbii.

Cartea este in intregime un periplu avizat prin documentare de specialitate, un manual detaliat despre arta si stiinta barbierului din vremuri imemoriale pana in prezent.

Cusaturi populare romanesti

Cusaturile de imbinare a materialelor textile in general,se impart in doua categorii de referinta:

1) Manuale. 

La randul lor, cusaturile manuale se impart in urmatoarele categorii:

- cusaturi inaintea acului,

- cusaturi in urma acului,

- cusaturi de acoperire,

- cusaturi ornamentale,

- cusaturi ascunse.

2) Mecanice.

La randul lor, cusaturile mecanice sunt executate cu diferite masini de cusut specializate si se impart in urmatoarele categorii:

- cusaturi rigide (tighel, zig-zag),

- cusaturi elastice ( lantisor, cu un fir, cu doua fire),

- cusaturi de acoperire ( triplock, uberdeck, flatlock).

- cusaturi ascunse ( stafir, pichir, durchnet).

Dintre cusaturile manuale ornamentale se distinge cusatura cruciulita des folosita la executarea modelelor artistice de pe costumele noastre populare si la zestrea domnisoarelor de pe vremuri (batiste, camasi de noapte, lenjerie, fete de masa, cearceafuri ). acest tip de cusatura se lucreaza cu fire de tesatura numarate (pas constant), in linii oblice in ambele directii care se intersecteaza la mijloc. Cu toate ca se incadreaza in grupa cusaturilor simple, se deosebeste ca structura de celelalte cusaturi.

Punctul de cruciulita se executa pe tesaturi suficient de rare (etamina, matador), prin luarea unui numar de fire de tesatura pe ac repetand aceeasi miscare la distanta dorita, dedesuptul miscarii anterioare de la acelasi nivel, folosind acelasi volum de tesatura luata pe ac.

Spre deosebire de celelalte genuri de cusaturi manuale, punctul in cruce se executa de la stanga spre dreapta realizand doua impunsaturi (luarea tesaturii pe ac) suprapuse.

Dupa realizarea unei cruciulite, operatia se repeta prin deplasarea la dreapta cu valoarea egala a tesaturii luata pe ac. Pasul cusaturii la acest gen reprezinta in linie oblica, distanta dintre cele doua impunsaturi suprapuse.