Ghetre vintage

Ghetre vintage din epoca Primului Razboi Mondial. Provin din garderoba Ministrului lucrărilor publice şi comunicaţiilor dintre anii 1941-1943, remarcabila personalitate a vietii publice romanesti, C. Busila. 

Accesoriu vestimentar desuet ghetrele sunt destinate in special incaltamintei si tinutei masculine. Practic sunt niste invelitori ergonomice asemanatoare cu un ciorap fara talpa calcai si varf, care se adaugau peste ghete ori pantofi prevenind pietricele, zapada sau apa sa intre in pantofii posesorului. 

 Se incheiau cu nasturi si erau prevazute cu o bareta de fixare (prevazuta cu catarama) pe sub talpa incaltamintei.

Se confectionau din postav sau piele intoarsa pentru cei cu dare da mana sporind eleganta tinutei de strada, de calatorie sau de ocazie.

Matlasatul

Matlasatul este o modalitate de a imbogati atat estetic cat si functional aspectul si utilitatea multor categorii de produse. Matlaseurile sunt folosite drept garnitura la gulere, mansete, buzunare, pentru hainele de casa, jachete(pufoaice), pantaloni, veste, etc.

De asemenea, sunt folositoare pentru perne, cuverturi, jachete copii, bonete, etc.

Matlaseurile se obtin de fapt dintr-un strat de vata speciala sau melana fixata de tesatura prin tighele realizate la masina de cusut executand fie linii drepte, patrate, romburi, fie flori, frunze sau combinatii de linii cu figuri.

Daca este vorba de un material mai subtire iar modelul este format mai mult din linii, se trag tighele la distanta de 0,5-0,7 cm pe tot conturul desenului, avand grija ca tesatura sa fie dublata pe dos; cu un ac mai gros se trec apoi mai multe fire de lana intre toate liniile marcate, scotind astfel in relief desenul dorit.

Tehnica de lucru

-Se formeaza desenul pe hartie cu foarte multa exactitate pentru a fi uniform repartizat pe toata suprafata de matlasat. Pentru imprimarea modelului se poate folosi clasica hartie de indigo.

-Se aseaza pe masa sau pe planseta materialul ce urmeaza a fi imprimat, bine calcat, se intinde si se fixeaza fie cu banda adeziva fie cu pioneze.

-Peste material se aplica hartia indigo cu partea care imprima pe material iar deasupra acesteia hartia cu modelul.

-Se controleaza pentru a fi corect orientat si din loc in loc se prinde hartia de material cu ace de gamalie.

-Se copiaza apoi modelul cu un creion ceva mai dur bine ascutit cat sa nu sfasie hartia.

-Dupa ce s-a terminat copierea se scot cateva ace dintr-o margine pentru a controla daca s-a imprimat vizibil. Se revine daca este cazul peste partile care nu sunt bine imprimate dupa care se scot toate acele si se ridica lucrul de pe masa.

-Pentru materialele de culoare inchisa pe care nu se poate imprima modelul prin aceasta metoda, se copiaza modelul pe o hartie subtire care se aplica pe fata lucrului si sa insaileaza destul de des in ambele directii, lungime si latime pentru a nu se deplasa in timp ce se coase la masina. La sfarsit se rupe si se indeparteaza hartia.

La modelele care cer sa se scoata in evidenta tighelul se recomanda sa se targa la masina pe fata obiectului cu doua fire de ata.

Daca nu exista la masina doua suporturi pentru papiote, una se aseaza pe suportul existent iar cealalta intr-un pahar pe masa masinii sau pe podea apoi ambele fire se trec deodata prin toate ghidajele si orificiile traseului atei si evident prin ac. Spor la lucru :)

Cretii ornamentali

Figura 1

 Cu ajutorul cretilor ornamentali se poste fixa largimea de la decolteul bluzelor si iilor romanesti. Totodata poate fi folosit si in taliile rochiilor cu model romanesc pentru a strange largimea marcand talia.

Acest punct se lucreaza in siruri drepte de sus in jos si de jos in sus dubland pe dos verticalele.

Mod de executie:

Se intareste ata si se scoate acul pe fata lucrului dupa ce s-a facut pe dos o verticala de sus in jos pe 4 fire.
Executam pe fata o orizontala de la stanga la dreapta pe un numar mai mare de fire in numar de 6-8, infigem acul pe dos si il scoatem pe fata in linie verticala luand acelasi numar de fire ca la prima verticala.

Figura 2

Facem din nou o orizontala de la dreapta spre stanga, apoi pe dos o verticala, continuand cat ne-am propus sa fie de lat cretul (figura 1). La capatul sirului tragem ata intinzand-o bine pentru a forma o cuta. Prin cateva puncte intarim cuta la capatul de jos.

A doua cuta o facem de jos in sus pe acelasi numar de fire dubland verticalele (figura 2).

Cand ajungem la capatul de sus procedam ca la prima cuta, o strangem si o intarim. Continuam astfel in puncte verticale pe dos si orizontale pe fata pana terminam de strans largimea motivului.

Figura 3

Daca vrem sa facem cretul cu model lucram ca in figura 3 cu deosebire ca liniile verticale de pe dos unde se formeaza modelul sunt duble fata de restul verticalelor din creti.

In figura 4 observam un model ornamental realizat dupa descrierea de mai sus.

Figura 4

Broderie ruseasca

Broderia ruseasca se poate executa astfel: 

Luati o bucata de tesatura, de preferat prespalata daca este o tesatura 100% naturala pentru a evita contractiile ulterioare datorate spalatului si calcatului cu abur  si desenati pe ea conturul figurilor pe care doriti sa le brodati (flori, figuri, pasari, animale, etc.)

Intindeti tesatura pe gherghef,

Fixati ata si introduceti acul cu ata pe fata tesaturii,

Infigeti acul in tesatura la marginea conturului desenat dinainte,

Scoateti acul pe fata tesaturii luind pe el 2-3 fire din tesatura,

Dupa aceasta infigeti acul in tesatura de cealalta parte a conturului si scoateti acul pe fata tesaturii apucand cu acul din nou 1-2 fire de tesatura,

Cusaturile trebuie sa fie asezate strans una langa alta. Daca desenul este mai mare, poate fi impartit in mai multe zone care se brodeaza separat.

In figura se poate observa un desen combinat din broderie ruseasca cu fileu decorativ despre care vom vorbi ulterior intr-un alt tutorial.

Manusile albe de piele

Manusile sunt un obiect de imbracaminte absolut necesar atat pentru iarna cat si ca accesoriu de lux pentru o tinuta eleganta.

Ne vom ocupa in special de manusile albe de piele deorece acestea necasita o atenntie deosebita.

Manusile albe din piele se murdaresc foarte repede, mai ales daca toaleta este de culoare inchisa, de aceea este necesar sa le spalati mai des. Intrebarea este "Cum?"

Se imbraca fiecare pe mana, se inmoaie bine in neofalina si cu carpe uscate se freaca pana ce se zvanta bine, apoi intinse pe masa, deasupra unei carpe curate, se mai freaca cu o flanela moale, de culoare alba si bine uscata ca sa-si recapete luciul.

Nu se intind de la inceput pe masa fiindca, frecandu-le pe o parte, se formeaza o dunga de murdarie la margini.

Vasul in care se pune neofalina trebuie sa fie perfect uscat, orice strop de apa pateaza manusile. Acestea se pastreaza intr-o cutie invelite in hartie subtire sau celofan, iar in vizita sau la spectacol pastrati-le in geanta sau in buzunar, nu le tineti in mana caci se murdaresc. Manusile din bumbac si cele din fire sintetice se spala la fel ca ciorapii.

Pe strada,in local sau in vizita, nu intindeti mana inmanusata. Mai intai, scoateti-va manusa si apoi strangeti, fara sa scuturati, mana prietenului sau a persoanei cu care v-ati oprit sa stati de vorba.

Punctul cruciulita cu o fata

Punctul cruciulita cu o fata este punctul cel mai mult intrebuintat la cusaturile noastre populare. Este format din doua linii oblice egale care se intretaie la jumatatea lor. Putem spune ca sunt doua diagonale intr-un patrat imaginar.

Modalitate de lucru:

1) Intarim firul de ata, facem o linie oblica pe fata de la stanga sus spre dreapta jos pe un numar de fire, iar pe dos o linie verticala.

2) Daca modelul ales are mai multe cruciulite in acelasi rand, atunci le facem pe primele oblice de la stanga spre dreapta, cat este modelul (figura 1), apoi ne intoarcem completand oblicele de la dreapta sus spre stanga jos (figura 2).

Figura 1

Figura 2

3) In timpul lucrului trebuie sa avem grija caoblicele sa aiba aceeasi directie si sa fie executate pe acelasi numar de fire pe toata intinderea modelului.

4) Daca la model vom avea cruciulite izolate atunci vom scoate acul deasupra cruciulitei in stanga sau in dreapta ei, cum cere modelul, in asa fel incat sa nu schimbati directia oblicelor (figura 3).

Marcela Focsa, Scoarte Romanesti

Albumul autoarei Marcela Focsa, Scoarte Romanesti prezentat a aparut in anul 1970 la Bucuresti la Editura Stiintifica. Tabla de materii contine urmatoarele capitole:

1) Cuvant inainte
2) Introducere
3) Laicerul
4) Scoarta

• Oltenia
• Muntenia
• Moldova
• Banat
• Maramures

5) Note
6) Bibliografie
7) Lista ilustratiilor
8) Rezumate si lista ilustratiilor in limba franceza, engleza, rusa.

Spicuim mai jos cateva repere din Cuvant inainte

In procesul de integrare a valorilor artei si culturii romanesti in circuitul culturii universale, reteaua muzeelor existente are un rol determinant.

Prin insemnatul patrimoniu pe care il detin, muzeele sunt in situatia de a raspunde acestei necesitati nu numai prin expozitiile pe care le organizeaza dar si prin publicarea colectiilor.

Lucrarea de fata privind colectia de scoarte a Muzeului de Arta Populara, desi prima, se inscrie intr-o serie mai mare de lucrari destinate sa prezinte in ansamblu, cat si in aspecte particulare, diferitele genuri de creatie populara pe baza bogatelor colectii existente.

Intr-o perioada pe care o dorim cat mai scurta, Muzeul de Arta Populara, isi propune sa publice pe rand colectiile de ceramica, creatiile artistice in lemn si metal, tesaturi si port, pictura pe sticla si lemn, astfel incat intreg acest patrimoniu sa fie pus la indemana specialistilor si adus la cunostinta marelui public.

Prin importanta lor ca element de cultura materiala , cat si prin remarcabila lor frumusete, scoartele pot fi considerate ca unul din genurile majore nu numai ale creatiei noastre populare, dar ale artei romanesti in general.

Punctul lantisor

Punctul lantisor se lucreaza in linie verticalade sus in jos. Pe fata lucrului se formeaza mici puncte legate intre ele ca verigile lantului,iar pe dos punctul tighel.

Cum se lucreaza: 

1) se tine lucrul in mana stanga in sens vertical,

2) se intareste ata in mod obisnuit, fara nod.

3) se infige acul in panza in linie dreapta de sus in jos luand pe el 2-3 fire, cat vrem sa fie de mare punctul.

4) cu degetul mare de la mana stanga fixam ata cu care lucram, in forma de lat. Tragem acul avand grija sa treaca pe deasupra atei (vezi figura), se formeaza astfel primul lantisor.

5) in continuare, infigem acul inauntrul buclei, in locul unde se afla ata si-l scoatem mai jos peste numarul de fire fixat in acelasi mod ca mai sus.

Lantisorul este foarte mult intrebuintat in cusaturile romanesti cu deosebire in motivele iilor din zona Muscelului. Se lucreaza cu fir care imita aurul si argintul dand o stralucire deosebita si o nota de bogatie modelului fiind un punct deosebit de ornament artistic.

Tivul cu gaurele

Figura 1

 Pentru a da rezistenta diferitelor obiecte textile, la marginea lor, pe langa alte moduri de finisare, se foloseste si tivul cu gaurele. Tivul poate avea latimi diferite, de la 0,5 cm la 8-10 cm, latimea fixandu-se in functie de marimea obiectului si de grosimea materialului. 

 Pregatirea materialului pentru tiv

Inainte de a masura tivul, avem grija ca toate marginile sa fie taiate pe fir drept. In caz contrar scoatem noi fire indreptand astfel marginile.

Executarea gaurelelor pe colt si scoaterea surplusului de panza

1. Produsele pe care se aplica cusaturile romanesti se executa deobicei cu aceste gaurele la colturi. Daca materialul este gros si tivul lat, vom scoate surplusul de panza de la colturi deoarece prin suprapunerea celor doua laturi coltul va fi prea gros.
2. Masuram de la marginea obiectului spre interior de doua ori latimea tivului plus 0,5 cm si scoatem un fir pe toate laturile. La colturi, in masura in care vom lucra, vom scoate atatea fire cat vrem sa fie de mari gaurelele. Le vom executa inainte de insailarea tivului pentru a se prinde toate firele si pentru a nu fi mai groase decat in restul obiectului. Gaurelele se executa si pe cele doua laturi  din exterior perpendiculare pe marginea tivului (figura 1).
3. Indoim apoi (pe o latura de 0,5 cm) marginea obiectului  pe care o pliem (strangem) intre degetul mare si aratator si indoim apoi tivul pana la firul scos, il pliem din nou si il insailam pe langa firuyl scos. Procedam in felul acesta cu toate laturile. Precum putem observa, la colturi, materialul s-a suparpus de patru ori. Este necesar sa taiem surplusul de panza din interiorul coltului in forma de dreptunghi ca in figura 1a.
4. La margine si peste tiv, colturile se cos cu punct ascuns. Dupa ce am finisat colturile vom trece sa lucram in continuare gaurelele si pe laturile obiectului.

Modul de executie a gaurelelor

Gaurele simple

Aceasta categorie de gaurele se lucreaza de la stanga la dreapta. Tivul se tine cu marginea spre lucrator intins pa degetul aratator de la mana stanga si fixat cu degetul cel mare. 

Se face un nod mic la capatul firului de ata care se introduce sub tiv scotand in acelasi timp acul prin marginea tivului d elanga firele scoase la o distanta de 2-3 fire.

Figura 2

Se iau pe ac 4-5 fire de la dreapta spre stanga avand grija ca acul sa treaca pe deasupra firului de ata (figura 2).

Infgem acul de sus in jos in marginea tivului luand pe el 2-3 fire: il tragem spre noi si in felul acesta se formeaza prima gaurica (figura 2a).

Gaurele duble

Figura 3

Se executa in acelasi mod ca si gaurelele simple dublandu-se in partea opusa tivului. Dupa terminarea primului rand de gaurele simple, se intoarce tivul cu marginea in sus si se lucreaza aceleasi grupe de fire obtinandu-se in acest fel gaurele duble. In partea aceasta nu mai avem tiv si se fixeaza pe panza luand pe ac 2-3 fire (figura 3).

Gaurele in zig-zag

Aceste gaurele se executa pe un numar de fire cu sot (4-6). Lucram primul rand de gaurele de langa tiv (gaurele simple) iar randul al doilea din partea de sus se lucreaza la fel ca si gaurelele duble cu deosebire ca se va lua pe ac jumatate din numarul grupei a doua.

Figura 4

Se infige acul in panza luand 2-3 fire, se trage spre noi formandu-se astfel gaurica in zig-zag (figura 4). Se continua astfel pe toata portiunea de lucru. Gaurelele duble se pot lucra ca si cusaturi de legatura pe marginea obiectului sau intre motive dand un aspect estetic obiectului respectiv.

Punctul inaintea acului

Materialele textile folosite pentru lucrul de mana sunt variate ca tesatura, grosime, aspect si colorit. Tehnica punctelor folosite in cusaturile romanesti include printre altele punctul inaintea acului care se numeste astfel deoarece se lucreaza inaintea acului. Se lucreaza pe fir drept paralel cu firele din panza si de la dreapta spre stanga.

Numarul de fire pe care lucram este in functie de grosimea materialului pe care lucram.

Modalitate de lucru: 

• Se scoate acul pe fata lucrului si se infige dupa 3-4 fire scotandu-l pe fata in linie dreapta dupa ce am luat pe el acelasi numar de fire. Lucram astfel cat avem nevoie pentru a ornamenta obiectul propus.
• Pentru a lucra mai repede se pot lua pe ac mai multe puncte deodata tragand ata o singura data. Acest punct se poate lucra si pe materiale textile unde nu putem numara firele. Punctele se fac dupa ochi urmarind desenul de pe aceste materiale. Poate fi intrebuintat de asemenea la conturarea motivelor peste care se va lucra punctul feston sau drug.
• Acest punct simplu sta la baza multor puncte din cusaturile romanesti. Cu puncte dese paralele lucrate cu culori diferite se obtin chenare folosite la marginea obiectelor sau se umplu unele motive.

Ie vintage romaneasca

Ia romaneasca rezista oricaror tendinte in fashion, nu poate fi detronata de nicio noutate vestimentara avand caracter peren din timpuri stravechi. Simplitatea si eleganta implicita datorata acesui atribut face ca ia romaneasca sa ramana in topul preferintelor amatorilor de vestimentatie vintage.

Care sa fie secretul? Materialul natural diafan dar rezistent, dragostea ancestrala de frumos a mesterilor artizani romani, maiestria si eleganta simpla a broderiei manuale, doar ca sa mentionam doar cateva dintre calitatile acestui articol vestimentar autohton recunoscut pe plan global.

Manualul croitorului

Manualul croitorului aparut in 1995 sub egida Ministerului Invatamantului la Editura Didactica si Pedagogica, are ca autori pe: Ing. Maria Ciutea, Ing. Maria Barleanu si maestrul Petrache Dragu.

Cuprinde 12 capitole structurate dupa cum urmeaza:

1) Rolul si importanta ramurii confectii imbracaminte,

2) Prezentarea materiilor prime,

3) Tehnologia cusaturilor utilizate in confectionarea imbracamintei,

4) Utilaje si masini pentru confectii de imbracaminte,

5) Tratamentul umido-termic folosit in confectionarea produselor de imbracaminte,

6) Antropometrie,

7) Sortimente de imbracaminte,

8) Realizarea produselor de imbracaminte pentru femei,

9) Tehnologia confectionarii imbracamintei pentru copii,

10) Tehnologia confectionarii imbracamintei pentru barbati,

11) Documentatia tehnica,

12) Organizarea si igiena locului de munca.

Evolutia imbracamintei este influentata de modernizarea vietii, de conceptiile privind constructia de locuinte, de linia mobilei, de locul de munca din ateliere si birouri, de felul mijloacelor de transport, de modul de organizare a vacantei si timpului de odihna.

Modele inedite de tricotaj artistic

Cartea "Modele inedite de tricotaj artistic" apare in anul 1981 la Editura Tehnica Bucuresti. 

Autori: Maria Kraushaar si Anca Soimulescu-Ciusca.

Capitole din cuprins:

Cuvant inainte,

Materiale si ustensile,

Tehnica de lucru incluzand schemele de lucru si simbolurile folosite la alcatuirea schemelor,

Intretinerea milieurilor tricotate,

Milieuri rotunde,

35 de modele de milieuri rotunde.

Lucrul de mana prin infinita posibilitate de individualizare a pieselor executate, prin valoarea de unicat pe care acestea o pot capata, este o indeletnicire ce  nu-si pierde niciodata importanta in viata noastre de zi cu zi.

Daca in ce priveste piesele vestimentare, industria i-a mai restrans utilitatea, in decoratiunile interioare lucrul de mana este de neinlocuit el fiind cel care face sa iasa in evidenta priceperea si gustul stapanei casei, personalitatea sa si nu in ultima instanta, el este cel ce da caldura unui camin.

Alaturi de broderii si impletituri cu croseta, tricotul, aceasta tehnica atat de usor de executat, ocupa un loc de prim rang in realizarea pieselor decorative pentru interior, cuverturi, perdele, draperii, perne decorative, milieuri, fete de masa, jucarii pentru cei mici, etc.

Volumul de fata prezinta cititoarelor cateva modele de milieuri si fete de masa in dorinta de a le ajuta sa-si infrumuseteze caminul, sugerandu-le in acelasi timp ca fantezia lor le poate conduce spre crearea de modele originale.

Scurt istoric al ochelarilor

Obiceiul de a inrama ochii cu sticle pentru a indrepta vederea dateaza de aproximativ 2000 de ani. Imparatul Nero care era miop intrebuinta ochelari care erau slefuiti concav pentru a putea privi mai bine la jocurile gladiatorilor.

Pana in secolul al 13-lea nu existau decat sticle in formatul lupelor. Descoperirea ochelarilor din doua sticle avu loc in anul 1290.

Intr-o scriere din Florenta un anume Salvino degli Armati este recunoscut ca inventator al ochelarilor. Unii atribuie aceasta inventie unui calugar foarte invatat pe nume Alexandru din Spina.

In secolul al XIV-lea ochelarii se intrebuintau foarte mult si erau extrem de pretiosi. In timpurile vechi, ine sticla se intrebuinta de multe ori in loc de sticla o varietate de smarand denumit beryl.

Primii ochelari costisitori au fost manufacturati in Italia si mai tarziu in Olanda.

Standardized textbook of barbering 1950

Publicata in anul 1950 de catre Associated Master Barbers and beauticians of America manualul "Standardized textbook of barbering" a patra editie, este structurat in doua parti ilustrat cu 172 de imagini:

1) The Fundamentals of barbering

2) Barber Science.

  Continutul include printre altele: istoria profesiei de barbier, igiena, anatomie si fiziologie, terapii, cosmetica, frizerie, teoria masajului.

In epoca moderna nu mai este suficient pentru barbier sa stie doar partea practica a profesiei. Este necesar sa aiba cunostinte temeinice de anatomie si fiziologie.

 Barbieritul a devenit o stinta odata cu studiul entitatilor umane pe masura ce psihologia epocii moderne reliefeaza unicitatea fiecarei fiinte omenesti.

In aceasta epoca numeroase industrii cheltuie sume considerabile cu cercetarea intocmind in urma studiilor costisitoare baze noi pentru estetica moderna.

 Profesia de barbier se numara printre cele mai vechi din lume. Studii arheologice indica forme timpurii de aranjament facial primitiv printre oamenii preistorici din era glaciara.

In vremea lui Moise serviciile de barbierit au devenit accesibile si populatiei. Arta barbieritului in vremurile antice includea barbieritul, frizeria, colorarea parului, makeup facial, ajustarea barbii.

Cartea este in intregime un periplu avizat prin documentare de specialitate, un manual detaliat despre arta si stiinta barbierului din vremuri imemoriale pana in prezent.

Cusaturi populare romanesti

Cusaturile de imbinare a materialelor textile in general,se impart in doua categorii de referinta:

1) Manuale. 

La randul lor, cusaturile manuale se impart in urmatoarele categorii:

- cusaturi inaintea acului,

- cusaturi in urma acului,

- cusaturi de acoperire,

- cusaturi ornamentale,

- cusaturi ascunse.

2) Mecanice.

La randul lor, cusaturile mecanice sunt executate cu diferite masini de cusut specializate si se impart in urmatoarele categorii:

- cusaturi rigide (tighel, zig-zag),

- cusaturi elastice ( lantisor, cu un fir, cu doua fire),

- cusaturi de acoperire ( triplock, uberdeck, flatlock).

- cusaturi ascunse ( stafir, pichir, durchnet).

Dintre cusaturile manuale ornamentale se distinge cusatura cruciulita des folosita la executarea modelelor artistice de pe costumele noastre populare si la zestrea domnisoarelor de pe vremuri (batiste, camasi de noapte, lenjerie, fete de masa, cearceafuri ). acest tip de cusatura se lucreaza cu fire de tesatura numarate (pas constant), in linii oblice in ambele directii care se intersecteaza la mijloc. Cu toate ca se incadreaza in grupa cusaturilor simple, se deosebeste ca structura de celelalte cusaturi.

Punctul de cruciulita se executa pe tesaturi suficient de rare (etamina, matador), prin luarea unui numar de fire de tesatura pe ac repetand aceeasi miscare la distanta dorita, dedesuptul miscarii anterioare de la acelasi nivel, folosind acelasi volum de tesatura luata pe ac.

Spre deosebire de celelalte genuri de cusaturi manuale, punctul in cruce se executa de la stanga spre dreapta realizand doua impunsaturi (luarea tesaturii pe ac) suprapuse.

Dupa realizarea unei cruciulite, operatia se repeta prin deplasarea la dreapta cu valoarea egala a tesaturii luata pe ac. Pasul cusaturii la acest gen reprezinta in linie oblica, distanta dintre cele doua impunsaturi suprapuse.