Arheologia noastra costumara, cu numeroasele si efemerele variante ale portului pamantean, oglindesta pe parcursul ei insasi istoria Principatelor Romanesti cu framantarile lor sociale, cu necontenitele lupte pentru libertate.
Ca pretutindeni in oranduirea feudala, si in viata societatii noastre din trecut, nimic nu reflecta mai discrepant inegalitatea dintre oameni decat straiele pe care acestia le poarta.
Dintre toate formele de cultura materiala, numai vesmantul omului desemneaza de la prima vedere conditia fiecaruia, deosebirea de stare materiala vadind prapastia ce desparte feluritele grupuri intre ele in sanul aceleiasi comunitati nationale.
In toata intinderea istoriei noastre, ca dealtfel in toate tarile continentului, boierimea, detinatoare de bunuri, latifundii si aur, desfasoara un lux fara limite, imbracand cale mai frumoase si mai scumpe costume, calatorind in cele mai elegante trasuri, veselindu-se la cele mai bogate ospete.
In contrastul acesta dintre hainele de dimie pe care le imbraca locuitorii satelor noastre si stofele de aur venetice cu care se impodobesc divanitii si voievozii trebuie cautata si pricina involburatelor rascoale ale maselor obidite.
Cinci veacuri in care costumul romanesc de epoca penduleaza mereu intre rasarit si apus, fluctuatiile pe care le sufera haina citadina oglindind alternativ epocile de aservire sau cele de libertate, deznadejdile si sperantele poporului nostru.
Mentinerea vreme de secole a portului oriental in tarile noastre ni se reveleaza din cele mai vechi timpuri ca o stricta obligatie politica de ceremonial pentru domnie si dregatorii boieri, pentru slujbasi, curteni si casele lor.
Inca de pe la 1540, episcopul Verancius, scriind despre noi, facea constatarea ca portul muntenilor, spre deosebire de cel al moldovenilor, imprumutase multe piese turcesti, oamenii din Tara Romaneasca, in baza noilor relatii de vasalitate fata de turci, renuntand la vechea lor haina traditionala.
Autorul
Cartea de fata incepe sa numere anii din vremea celui de-al doilea descalecat al tarii. Este veacul "elegantei" europene si rafinamentului epocii si stralucirii somptuoasa strecurate prin Bizant sau prin trecatorile muntilor si in voevodatele noastre.
Suntem in plin Ev Mediu romanesc. Lumea aceasta feudala de jupani si ostasi si de proaspeti curteni care forfoteau in jurul domnului incepuse inca demult sa cunoasca ispita luxului si a podoabelor, voluptatea hainelor de matase stropite cu flori de aur si a "leaganelor" trase de cai superbi, pasiune ce o va avea in tot lungul istoriei sale, luand catre sfarsitul secolului al XVIII-lea forme bolnavicioase, frenetice.
Lucrarea Mode si vesminte din trecut a autorului Al. Alexianu parcurge turbulenta istorie a neamului romanesc cu mentiuni detaliate referitoare la epoci istorice in care spiritul omenesc cu slabiciunile sale importa fara discernamant mode vremii din tarile dominante supunandu-si gustul doar pasiunii pentru lux cu orice pret.
Arta vestimentara banoasa si influenta in orice perioada istorica umple fara limita buzunarele celor care pentru scurta vreme transforma doritorul intr-un cobai ascultator si cheltuitor.
Mestesugurile conexe infloresc si mesterii nu prididesc sa furnizeze accesorii maestrilor si croitirilor de lux care au un loc privilegiat in viata celor cu dare da mana.