36S Bluza unicat etno hippie vintage

Bluza unicat etno hippie vintage din bumbac brodat accesorizata cu pasmanterie multicolora deasupra liniei pieptului, dantela rebrodata manual sub linia pieptului, nasturi imbracati si fundite laterale pentru marcarea/cambrarea liniei taliei.

Foarte potrivita pentru stilul etno hippie, boho, folk in combinatii cu jeans ori fuste crete din volane sau bie.

Cretii ornamentali

Figura 1

 Cu ajutorul cretilor ornamentali se poste fixa largimea de la decolteul bluzelor si iilor romanesti. Totodata poate fi folosit si in taliile rochiilor cu model romanesc pentru a strange largimea marcand talia.

Acest punct se lucreaza in siruri drepte de sus in jos si de jos in sus dubland pe dos verticalele.

Mod de executie:

Se intareste ata si se scoate acul pe fata lucrului dupa ce s-a facut pe dos o verticala de sus in jos pe 4 fire.
Executam pe fata o orizontala de la stanga la dreapta pe un numar mai mare de fire in numar de 6-8, infigem acul pe dos si il scoatem pe fata in linie verticala luand acelasi numar de fire ca la prima verticala.

Figura 2

Facem din nou o orizontala de la dreapta spre stanga, apoi pe dos o verticala, continuand cat ne-am propus sa fie de lat cretul (figura 1). La capatul sirului tragem ata intinzand-o bine pentru a forma o cuta. Prin cateva puncte intarim cuta la capatul de jos.

A doua cuta o facem de jos in sus pe acelasi numar de fire dubland verticalele (figura 2).

Cand ajungem la capatul de sus procedam ca la prima cuta, o strangem si o intarim. Continuam astfel in puncte verticale pe dos si orizontale pe fata pana terminam de strans largimea motivului.

Figura 3

Daca vrem sa facem cretul cu model lucram ca in figura 3 cu deosebire ca liniile verticale de pe dos unde se formeaza modelul sunt duble fata de restul verticalelor din creti.

In figura 4 observam un model ornamental realizat dupa descrierea de mai sus.

Figura 4

Punctul cruciulita cu o fata

Punctul cruciulita cu o fata este punctul cel mai mult intrebuintat la cusaturile noastre populare. Este format din doua linii oblice egale care se intretaie la jumatatea lor. Putem spune ca sunt doua diagonale intr-un patrat imaginar.

Modalitate de lucru:

1) Intarim firul de ata, facem o linie oblica pe fata de la stanga sus spre dreapta jos pe un numar de fire, iar pe dos o linie verticala.

2) Daca modelul ales are mai multe cruciulite in acelasi rand, atunci le facem pe primele oblice de la stanga spre dreapta, cat este modelul (figura 1), apoi ne intoarcem completand oblicele de la dreapta sus spre stanga jos (figura 2).

Figura 1

Figura 2

3) In timpul lucrului trebuie sa avem grija caoblicele sa aiba aceeasi directie si sa fie executate pe acelasi numar de fire pe toata intinderea modelului.

4) Daca la model vom avea cruciulite izolate atunci vom scoate acul deasupra cruciulitei in stanga sau in dreapta ei, cum cere modelul, in asa fel incat sa nu schimbati directia oblicelor (figura 3).

Marcela Focsa, Scoarte Romanesti

Albumul autoarei Marcela Focsa, Scoarte Romanesti prezentat a aparut in anul 1970 la Bucuresti la Editura Stiintifica. Tabla de materii contine urmatoarele capitole:

1) Cuvant inainte
2) Introducere
3) Laicerul
4) Scoarta

• Oltenia
• Muntenia
• Moldova
• Banat
• Maramures

5) Note
6) Bibliografie
7) Lista ilustratiilor
8) Rezumate si lista ilustratiilor in limba franceza, engleza, rusa.

Spicuim mai jos cateva repere din Cuvant inainte

In procesul de integrare a valorilor artei si culturii romanesti in circuitul culturii universale, reteaua muzeelor existente are un rol determinant.

Prin insemnatul patrimoniu pe care il detin, muzeele sunt in situatia de a raspunde acestei necesitati nu numai prin expozitiile pe care le organizeaza dar si prin publicarea colectiilor.

Lucrarea de fata privind colectia de scoarte a Muzeului de Arta Populara, desi prima, se inscrie intr-o serie mai mare de lucrari destinate sa prezinte in ansamblu, cat si in aspecte particulare, diferitele genuri de creatie populara pe baza bogatelor colectii existente.

Intr-o perioada pe care o dorim cat mai scurta, Muzeul de Arta Populara, isi propune sa publice pe rand colectiile de ceramica, creatiile artistice in lemn si metal, tesaturi si port, pictura pe sticla si lemn, astfel incat intreg acest patrimoniu sa fie pus la indemana specialistilor si adus la cunostinta marelui public.

Prin importanta lor ca element de cultura materiala , cat si prin remarcabila lor frumusete, scoartele pot fi considerate ca unul din genurile majore nu numai ale creatiei noastre populare, dar ale artei romanesti in general.

Punctul lantisor

Punctul lantisor se lucreaza in linie verticalade sus in jos. Pe fata lucrului se formeaza mici puncte legate intre ele ca verigile lantului,iar pe dos punctul tighel.

Cum se lucreaza: 

1) se tine lucrul in mana stanga in sens vertical,

2) se intareste ata in mod obisnuit, fara nod.

3) se infige acul in panza in linie dreapta de sus in jos luand pe el 2-3 fire, cat vrem sa fie de mare punctul.

4) cu degetul mare de la mana stanga fixam ata cu care lucram, in forma de lat. Tragem acul avand grija sa treaca pe deasupra atei (vezi figura), se formeaza astfel primul lantisor.

5) in continuare, infigem acul inauntrul buclei, in locul unde se afla ata si-l scoatem mai jos peste numarul de fire fixat in acelasi mod ca mai sus.

Lantisorul este foarte mult intrebuintat in cusaturile romanesti cu deosebire in motivele iilor din zona Muscelului. Se lucreaza cu fir care imita aurul si argintul dand o stralucire deosebita si o nota de bogatie modelului fiind un punct deosebit de ornament artistic.

Tivul cu gaurele

Figura 1

 Pentru a da rezistenta diferitelor obiecte textile, la marginea lor, pe langa alte moduri de finisare, se foloseste si tivul cu gaurele. Tivul poate avea latimi diferite, de la 0,5 cm la 8-10 cm, latimea fixandu-se in functie de marimea obiectului si de grosimea materialului. 

 Pregatirea materialului pentru tiv

Inainte de a masura tivul, avem grija ca toate marginile sa fie taiate pe fir drept. In caz contrar scoatem noi fire indreptand astfel marginile.

Executarea gaurelelor pe colt si scoaterea surplusului de panza

1. Produsele pe care se aplica cusaturile romanesti se executa deobicei cu aceste gaurele la colturi. Daca materialul este gros si tivul lat, vom scoate surplusul de panza de la colturi deoarece prin suprapunerea celor doua laturi coltul va fi prea gros.
2. Masuram de la marginea obiectului spre interior de doua ori latimea tivului plus 0,5 cm si scoatem un fir pe toate laturile. La colturi, in masura in care vom lucra, vom scoate atatea fire cat vrem sa fie de mari gaurelele. Le vom executa inainte de insailarea tivului pentru a se prinde toate firele si pentru a nu fi mai groase decat in restul obiectului. Gaurelele se executa si pe cele doua laturi  din exterior perpendiculare pe marginea tivului (figura 1).
3. Indoim apoi (pe o latura de 0,5 cm) marginea obiectului  pe care o pliem (strangem) intre degetul mare si aratator si indoim apoi tivul pana la firul scos, il pliem din nou si il insailam pe langa firuyl scos. Procedam in felul acesta cu toate laturile. Precum putem observa, la colturi, materialul s-a suparpus de patru ori. Este necesar sa taiem surplusul de panza din interiorul coltului in forma de dreptunghi ca in figura 1a.
4. La margine si peste tiv, colturile se cos cu punct ascuns. Dupa ce am finisat colturile vom trece sa lucram in continuare gaurelele si pe laturile obiectului.

Modul de executie a gaurelelor

Gaurele simple

Aceasta categorie de gaurele se lucreaza de la stanga la dreapta. Tivul se tine cu marginea spre lucrator intins pa degetul aratator de la mana stanga si fixat cu degetul cel mare. 

Se face un nod mic la capatul firului de ata care se introduce sub tiv scotand in acelasi timp acul prin marginea tivului d elanga firele scoase la o distanta de 2-3 fire.

Figura 2

Se iau pe ac 4-5 fire de la dreapta spre stanga avand grija ca acul sa treaca pe deasupra firului de ata (figura 2).

Infgem acul de sus in jos in marginea tivului luand pe el 2-3 fire: il tragem spre noi si in felul acesta se formeaza prima gaurica (figura 2a).

Gaurele duble

Figura 3

Se executa in acelasi mod ca si gaurelele simple dublandu-se in partea opusa tivului. Dupa terminarea primului rand de gaurele simple, se intoarce tivul cu marginea in sus si se lucreaza aceleasi grupe de fire obtinandu-se in acest fel gaurele duble. In partea aceasta nu mai avem tiv si se fixeaza pe panza luand pe ac 2-3 fire (figura 3).

Gaurele in zig-zag

Aceste gaurele se executa pe un numar de fire cu sot (4-6). Lucram primul rand de gaurele de langa tiv (gaurele simple) iar randul al doilea din partea de sus se lucreaza la fel ca si gaurelele duble cu deosebire ca se va lua pe ac jumatate din numarul grupei a doua.

Figura 4

Se infige acul in panza luand 2-3 fire, se trage spre noi formandu-se astfel gaurica in zig-zag (figura 4). Se continua astfel pe toata portiunea de lucru. Gaurelele duble se pot lucra ca si cusaturi de legatura pe marginea obiectului sau intre motive dand un aspect estetic obiectului respectiv.

Punctul inaintea acului

Materialele textile folosite pentru lucrul de mana sunt variate ca tesatura, grosime, aspect si colorit. Tehnica punctelor folosite in cusaturile romanesti include printre altele punctul inaintea acului care se numeste astfel deoarece se lucreaza inaintea acului. Se lucreaza pe fir drept paralel cu firele din panza si de la dreapta spre stanga.

Numarul de fire pe care lucram este in functie de grosimea materialului pe care lucram.

Modalitate de lucru: 

• Se scoate acul pe fata lucrului si se infige dupa 3-4 fire scotandu-l pe fata in linie dreapta dupa ce am luat pe el acelasi numar de fire. Lucram astfel cat avem nevoie pentru a ornamenta obiectul propus.
• Pentru a lucra mai repede se pot lua pe ac mai multe puncte deodata tragand ata o singura data. Acest punct se poate lucra si pe materiale textile unde nu putem numara firele. Punctele se fac dupa ochi urmarind desenul de pe aceste materiale. Poate fi intrebuintat de asemenea la conturarea motivelor peste care se va lucra punctul feston sau drug.
• Acest punct simplu sta la baza multor puncte din cusaturile romanesti. Cu puncte dese paralele lucrate cu culori diferite se obtin chenare folosite la marginea obiectelor sau se umplu unele motive.

Ie vintage romaneasca

Ia romaneasca rezista oricaror tendinte in fashion, nu poate fi detronata de nicio noutate vestimentara avand caracter peren din timpuri stravechi. Simplitatea si eleganta implicita datorata acesui atribut face ca ia romaneasca sa ramana in topul preferintelor amatorilor de vestimentatie vintage.

Care sa fie secretul? Materialul natural diafan dar rezistent, dragostea ancestrala de frumos a mesterilor artizani romani, maiestria si eleganta simpla a broderiei manuale, doar ca sa mentionam doar cateva dintre calitatile acestui articol vestimentar autohton recunoscut pe plan global.

Cusaturi populare romanesti

Cusaturile de imbinare a materialelor textile in general,se impart in doua categorii de referinta:

1) Manuale. 

La randul lor, cusaturile manuale se impart in urmatoarele categorii:

- cusaturi inaintea acului,

- cusaturi in urma acului,

- cusaturi de acoperire,

- cusaturi ornamentale,

- cusaturi ascunse.

2) Mecanice.

La randul lor, cusaturile mecanice sunt executate cu diferite masini de cusut specializate si se impart in urmatoarele categorii:

- cusaturi rigide (tighel, zig-zag),

- cusaturi elastice ( lantisor, cu un fir, cu doua fire),

- cusaturi de acoperire ( triplock, uberdeck, flatlock).

- cusaturi ascunse ( stafir, pichir, durchnet).

Dintre cusaturile manuale ornamentale se distinge cusatura cruciulita des folosita la executarea modelelor artistice de pe costumele noastre populare si la zestrea domnisoarelor de pe vremuri (batiste, camasi de noapte, lenjerie, fete de masa, cearceafuri ). acest tip de cusatura se lucreaza cu fire de tesatura numarate (pas constant), in linii oblice in ambele directii care se intersecteaza la mijloc. Cu toate ca se incadreaza in grupa cusaturilor simple, se deosebeste ca structura de celelalte cusaturi.

Punctul de cruciulita se executa pe tesaturi suficient de rare (etamina, matador), prin luarea unui numar de fire de tesatura pe ac repetand aceeasi miscare la distanta dorita, dedesuptul miscarii anterioare de la acelasi nivel, folosind acelasi volum de tesatura luata pe ac.

Spre deosebire de celelalte genuri de cusaturi manuale, punctul in cruce se executa de la stanga spre dreapta realizand doua impunsaturi (luarea tesaturii pe ac) suprapuse.

Dupa realizarea unei cruciulite, operatia se repeta prin deplasarea la dreapta cu valoarea egala a tesaturii luata pe ac. Pasul cusaturii la acest gen reprezinta in linie oblica, distanta dintre cele doua impunsaturi suprapuse.

Cusaturile si broderiile costumului popular din Romania

Camasa cu altita

Port femeiesc sasesc de sarbatoare

Lucrare aparuta in anul 1972 la Editura Tehnica din Bucuresti, volumul de fata al autoarei Ecaterina D. Tomida, "Cusaturile si broderiile costumului popular din Romania", este intocmit pe baza unei indelungate experiente a autoarei in domeniul broderiilor pentru costumele populare. Portul romanesc, ca trasaturi generale, are aceeasi asemanare pe tot cuprinsul tarii. 

Cercetand scenele de pe Columna lui Traian precum si monumentul de la Adamclisi, se pot vedea cu multa claritate ca barbatii daci sunt infatisati purtand pantaloni stramti bagati in opinci , pe deasupra o camasa cu maneci scurte  a carei croiala este asemanatoare cu croiala celor de azi, la mijloc sunt incinsi cu o curea lata, batuta cu tinte metalice, iar peste camasa poarta o manta scurta dintr-o singura bucata fixata pe umar prin copci de metal.

Femeile sunt pieptanate cu parul adus pe tample si impletit in conci purtand broboade innodate spre spate. Camasa este larga si lunga pana la glezna, cu manecile suflecate, iar peste camasa, de la talie in jos, poarta o fusta creata, prinsa la mijloc cu brau si curea din piele asemanatoare cu a barbatilor. Acest port ne-a ramas mostenire de la strabunii nostri traci.

La popoarele din Peninsula Balcanica: sarbi, bulgari, se intalneste un port asemanator cu al nostru iar costumul popular denota o mostenre comuna.

Izvoade stramosesti

Izvoadele in semantica lor reprezinta un document, un inscris, un izvor dau o dovada avand menirea de a fi reprodus pentru dainuire.

Izvoadele populare in special, culese cu dragoste si devotament de numerosi pionieri ai artei si culturii unei civilizatii raman o marturie eterna a trecerii acelui neam intre granitele unui teritoriu.

Colectia de fata de izvoade stramosesti culeasa de distinsa Margarita Miller-Verghi si aparuta in anul 1927 la editura Socec trezeste nostalgii arhetipale ale populatiei sedentare care a lasat marturii perene.

Cusaturi romanesti

Arta populară românească

Moştenirea culturală a fiecărei naţiuni ajută la definirea caracterului locuitorilor. Trăind in strânsă legătură cu Mama Natură, oamenii obişnuiesc să  găsească modalităţi de a face Terra un loc mai bun pentru locuit. Folosirea resurselor naturale pentru a produce lucruri utile fără a devasta mediul inconjurător este un răspuns de bună purtare. Arta populară este o dovadă că suntem conştienţi de priceperea noastră şi că o folosim pentru a crea!

Cultural heritage of every nation helps to define inhabitants character. Living in deep connection with Mother Nature, people use to find ways to make Earth a better place to live! Using natural resources to make useful things without devastating environment is an answer of good behavior. Popular art is a proof that we are aware of our skills and we use them to create!

Cusături româneşti- Cusături populare din România

"Este ştiut faptul că arta noastră populară este o moştenire scumpă pe care ne-au lăsat-o inaintaşii noştri.

Cusăturile populare fac parta integrantă din Tezaurul artei noastre populare. Fiecare motiv pe care îl aplicăm pe pânză, are o formă, o mişcare, o culoare aparte. Creatorul anonim, după fantezia sa, adaugă sau scoate unele elemente dintr-un motiv şi astfel se nasc variantele şi bogăţia de motive populare"...

Autoarea

Practicarea oricărui meşteşug făcea apropierea dintre oameni rodnică in sensul că stârnea, atât emulaţia cât şi altruismul comunitar, mai ales cu ocazia şezătorilor unde puteai face schimb de experienţă şi iţi puteai demonstra şi priceperea. Claca, şezătoarea, au rămas Instituţii Comunitare cu Spirit puternic fapt ce nu face populară o astfel de imprejurare de Vatră.

Ie românească fără vârstă

Articol vestimentar desuet, ia românească revine oricând ne-ntoarcem "la rădăcini" şi avem aşa, un chef să mâncăm la iarbă verde, să mergem la vreun târg popular asortat cu de toate: de la delicii culinare, obiecte decorative şi utile pentru exerciţiul de a fi gospodar, căci e nevoie de antrenament pentru aşa incercare extremă.
Ia aminteşte unora şi de curentul "flower power" când tinerimea protesta impotriva războiului cu nimic altceva decât cu dragoste şi flori... Aci prezint o ie incinsă la mijloc cu un ştergar de borangic, cu motive populare la inspiraţia artistului. Ingenios este faptul că mărimea acesteia este universală fără să fim constrânşi de canoane antropometrice să ne "ajustăm" cu vreo cură minune.

Turism, coşuri şi sacoşe de pe vremuri

Prin anii'60, britanicii făceau un documentar despre turismul românesc. Intre noi fie vorba, la acea vreme insemna enorm date fiind imprejurările epocii... 

Trăiam cu toţii in paradis( ca mediu natural) şi voiam cu orice preţ să scăpăm prin mirişte. Parcă nu plătim acum ca şi strămoşul Adam care intr-un moment de plictiseală conjugală(metaforic vorbind), se lăsă moale şi dădu ascultare consoartei biblice. 

Toate bune şi urâte, insă noi ce facem?...Am avut, am pierdut dar tot a mai rămas destul.

Plecam la plajă cu o carte, o revistă, niscai merinde şi vreo pătură de-o persoană.Eram vreun soi de Hemingway căci a visa face parte din "bagajul" fiecăruia dintre noi. Sper să vă bucure excursia in timp...

 

Etnovintage

Tezaurul cultural-artistic al acestui areal este nemărginit prin moştenire ancestrală şi prin tot ce s-a adăugat in momentele de fuziune culturală. Meşteşugurile moştenite de nevoie de la străbuni dăinuie şi reprezintă, incă, o dovadă de Identitate.
Definesc"soiul" din care provenim, ce "sămânţă" rodeşte... Ţesăturile româneşti egalează oricând cele mai fine "urzeli", fiind moştenire(ca tehnologie, vorbesc) imemorială. Ar fi mult şi plicticos de enumerat "priceperi" meşteşugăreşti, dat fiind bogăţia lor...
Omul ştie din fire să păstreze, chiar dacă, aparent, uită. La restrişte, sare ca ars şi işi aminteşte brusc ce-i trebuie!... Un ştergar de borangic şi o rochie, nimic spectaculos şi totuşi nu trec neobservate. De ce oare?!