Marcela Focsa, Scoarte Romanesti

Albumul autoarei Marcela Focsa, Scoarte Romanesti prezentat a aparut in anul 1970 la Bucuresti la Editura Stiintifica. Tabla de materii contine urmatoarele capitole:

1) Cuvant inainte
2) Introducere
3) Laicerul
4) Scoarta

• Oltenia
• Muntenia
• Moldova
• Banat
• Maramures

5) Note
6) Bibliografie
7) Lista ilustratiilor
8) Rezumate si lista ilustratiilor in limba franceza, engleza, rusa.

Spicuim mai jos cateva repere din Cuvant inainte

In procesul de integrare a valorilor artei si culturii romanesti in circuitul culturii universale, reteaua muzeelor existente are un rol determinant.

Prin insemnatul patrimoniu pe care il detin, muzeele sunt in situatia de a raspunde acestei necesitati nu numai prin expozitiile pe care le organizeaza dar si prin publicarea colectiilor.

Lucrarea de fata privind colectia de scoarte a Muzeului de Arta Populara, desi prima, se inscrie intr-o serie mai mare de lucrari destinate sa prezinte in ansamblu, cat si in aspecte particulare, diferitele genuri de creatie populara pe baza bogatelor colectii existente.

Intr-o perioada pe care o dorim cat mai scurta, Muzeul de Arta Populara, isi propune sa publice pe rand colectiile de ceramica, creatiile artistice in lemn si metal, tesaturi si port, pictura pe sticla si lemn, astfel incat intreg acest patrimoniu sa fie pus la indemana specialistilor si adus la cunostinta marelui public.

Prin importanta lor ca element de cultura materiala , cat si prin remarcabila lor frumusete, scoartele pot fi considerate ca unul din genurile majore nu numai ale creatiei noastre populare, dar ale artei romanesti in general.

Punctul lantisor

Punctul lantisor se lucreaza in linie verticalade sus in jos. Pe fata lucrului se formeaza mici puncte legate intre ele ca verigile lantului,iar pe dos punctul tighel.

Cum se lucreaza: 

1) se tine lucrul in mana stanga in sens vertical,

2) se intareste ata in mod obisnuit, fara nod.

3) se infige acul in panza in linie dreapta de sus in jos luand pe el 2-3 fire, cat vrem sa fie de mare punctul.

4) cu degetul mare de la mana stanga fixam ata cu care lucram, in forma de lat. Tragem acul avand grija sa treaca pe deasupra atei (vezi figura), se formeaza astfel primul lantisor.

5) in continuare, infigem acul inauntrul buclei, in locul unde se afla ata si-l scoatem mai jos peste numarul de fire fixat in acelasi mod ca mai sus.

Lantisorul este foarte mult intrebuintat in cusaturile romanesti cu deosebire in motivele iilor din zona Muscelului. Se lucreaza cu fir care imita aurul si argintul dand o stralucire deosebita si o nota de bogatie modelului fiind un punct deosebit de ornament artistic.

Tivul cu gaurele

Figura 1

 Pentru a da rezistenta diferitelor obiecte textile, la marginea lor, pe langa alte moduri de finisare, se foloseste si tivul cu gaurele. Tivul poate avea latimi diferite, de la 0,5 cm la 8-10 cm, latimea fixandu-se in functie de marimea obiectului si de grosimea materialului. 

 Pregatirea materialului pentru tiv

Inainte de a masura tivul, avem grija ca toate marginile sa fie taiate pe fir drept. In caz contrar scoatem noi fire indreptand astfel marginile.

Executarea gaurelelor pe colt si scoaterea surplusului de panza

1. Produsele pe care se aplica cusaturile romanesti se executa deobicei cu aceste gaurele la colturi. Daca materialul este gros si tivul lat, vom scoate surplusul de panza de la colturi deoarece prin suprapunerea celor doua laturi coltul va fi prea gros.
2. Masuram de la marginea obiectului spre interior de doua ori latimea tivului plus 0,5 cm si scoatem un fir pe toate laturile. La colturi, in masura in care vom lucra, vom scoate atatea fire cat vrem sa fie de mari gaurelele. Le vom executa inainte de insailarea tivului pentru a se prinde toate firele si pentru a nu fi mai groase decat in restul obiectului. Gaurelele se executa si pe cele doua laturi  din exterior perpendiculare pe marginea tivului (figura 1).
3. Indoim apoi (pe o latura de 0,5 cm) marginea obiectului  pe care o pliem (strangem) intre degetul mare si aratator si indoim apoi tivul pana la firul scos, il pliem din nou si il insailam pe langa firuyl scos. Procedam in felul acesta cu toate laturile. Precum putem observa, la colturi, materialul s-a suparpus de patru ori. Este necesar sa taiem surplusul de panza din interiorul coltului in forma de dreptunghi ca in figura 1a.
4. La margine si peste tiv, colturile se cos cu punct ascuns. Dupa ce am finisat colturile vom trece sa lucram in continuare gaurelele si pe laturile obiectului.

Modul de executie a gaurelelor

Gaurele simple

Aceasta categorie de gaurele se lucreaza de la stanga la dreapta. Tivul se tine cu marginea spre lucrator intins pa degetul aratator de la mana stanga si fixat cu degetul cel mare. 

Se face un nod mic la capatul firului de ata care se introduce sub tiv scotand in acelasi timp acul prin marginea tivului d elanga firele scoase la o distanta de 2-3 fire.

Figura 2

Se iau pe ac 4-5 fire de la dreapta spre stanga avand grija ca acul sa treaca pe deasupra firului de ata (figura 2).

Infgem acul de sus in jos in marginea tivului luand pe el 2-3 fire: il tragem spre noi si in felul acesta se formeaza prima gaurica (figura 2a).

Gaurele duble

Figura 3

Se executa in acelasi mod ca si gaurelele simple dublandu-se in partea opusa tivului. Dupa terminarea primului rand de gaurele simple, se intoarce tivul cu marginea in sus si se lucreaza aceleasi grupe de fire obtinandu-se in acest fel gaurele duble. In partea aceasta nu mai avem tiv si se fixeaza pe panza luand pe ac 2-3 fire (figura 3).

Gaurele in zig-zag

Aceste gaurele se executa pe un numar de fire cu sot (4-6). Lucram primul rand de gaurele de langa tiv (gaurele simple) iar randul al doilea din partea de sus se lucreaza la fel ca si gaurelele duble cu deosebire ca se va lua pe ac jumatate din numarul grupei a doua.

Figura 4

Se infige acul in panza luand 2-3 fire, se trage spre noi formandu-se astfel gaurica in zig-zag (figura 4). Se continua astfel pe toata portiunea de lucru. Gaurelele duble se pot lucra ca si cusaturi de legatura pe marginea obiectului sau intre motive dand un aspect estetic obiectului respectiv.

Punctul inaintea acului

Materialele textile folosite pentru lucrul de mana sunt variate ca tesatura, grosime, aspect si colorit. Tehnica punctelor folosite in cusaturile romanesti include printre altele punctul inaintea acului care se numeste astfel deoarece se lucreaza inaintea acului. Se lucreaza pe fir drept paralel cu firele din panza si de la dreapta spre stanga.

Numarul de fire pe care lucram este in functie de grosimea materialului pe care lucram.

Modalitate de lucru: 

• Se scoate acul pe fata lucrului si se infige dupa 3-4 fire scotandu-l pe fata in linie dreapta dupa ce am luat pe el acelasi numar de fire. Lucram astfel cat avem nevoie pentru a ornamenta obiectul propus.
• Pentru a lucra mai repede se pot lua pe ac mai multe puncte deodata tragand ata o singura data. Acest punct se poate lucra si pe materiale textile unde nu putem numara firele. Punctele se fac dupa ochi urmarind desenul de pe aceste materiale. Poate fi intrebuintat de asemenea la conturarea motivelor peste care se va lucra punctul feston sau drug.
• Acest punct simplu sta la baza multor puncte din cusaturile romanesti. Cu puncte dese paralele lucrate cu culori diferite se obtin chenare folosite la marginea obiectelor sau se umplu unele motive.

Ie vintage romaneasca

Ia romaneasca rezista oricaror tendinte in fashion, nu poate fi detronata de nicio noutate vestimentara avand caracter peren din timpuri stravechi. Simplitatea si eleganta implicita datorata acesui atribut face ca ia romaneasca sa ramana in topul preferintelor amatorilor de vestimentatie vintage.

Care sa fie secretul? Materialul natural diafan dar rezistent, dragostea ancestrala de frumos a mesterilor artizani romani, maiestria si eleganta simpla a broderiei manuale, doar ca sa mentionam doar cateva dintre calitatile acestui articol vestimentar autohton recunoscut pe plan global.

Manualul croitorului

Manualul croitorului aparut in 1995 sub egida Ministerului Invatamantului la Editura Didactica si Pedagogica, are ca autori pe: Ing. Maria Ciutea, Ing. Maria Barleanu si maestrul Petrache Dragu.

Cuprinde 12 capitole structurate dupa cum urmeaza:

1) Rolul si importanta ramurii confectii imbracaminte,

2) Prezentarea materiilor prime,

3) Tehnologia cusaturilor utilizate in confectionarea imbracamintei,

4) Utilaje si masini pentru confectii de imbracaminte,

5) Tratamentul umido-termic folosit in confectionarea produselor de imbracaminte,

6) Antropometrie,

7) Sortimente de imbracaminte,

8) Realizarea produselor de imbracaminte pentru femei,

9) Tehnologia confectionarii imbracamintei pentru copii,

10) Tehnologia confectionarii imbracamintei pentru barbati,

11) Documentatia tehnica,

12) Organizarea si igiena locului de munca.

Evolutia imbracamintei este influentata de modernizarea vietii, de conceptiile privind constructia de locuinte, de linia mobilei, de locul de munca din ateliere si birouri, de felul mijloacelor de transport, de modul de organizare a vacantei si timpului de odihna.

Modele inedite de tricotaj artistic

Cartea "Modele inedite de tricotaj artistic" apare in anul 1981 la Editura Tehnica Bucuresti. 

Autori: Maria Kraushaar si Anca Soimulescu-Ciusca.

Capitole din cuprins:

Cuvant inainte,

Materiale si ustensile,

Tehnica de lucru incluzand schemele de lucru si simbolurile folosite la alcatuirea schemelor,

Intretinerea milieurilor tricotate,

Milieuri rotunde,

35 de modele de milieuri rotunde.

Lucrul de mana prin infinita posibilitate de individualizare a pieselor executate, prin valoarea de unicat pe care acestea o pot capata, este o indeletnicire ce  nu-si pierde niciodata importanta in viata noastre de zi cu zi.

Daca in ce priveste piesele vestimentare, industria i-a mai restrans utilitatea, in decoratiunile interioare lucrul de mana este de neinlocuit el fiind cel care face sa iasa in evidenta priceperea si gustul stapanei casei, personalitatea sa si nu in ultima instanta, el este cel ce da caldura unui camin.

Alaturi de broderii si impletituri cu croseta, tricotul, aceasta tehnica atat de usor de executat, ocupa un loc de prim rang in realizarea pieselor decorative pentru interior, cuverturi, perdele, draperii, perne decorative, milieuri, fete de masa, jucarii pentru cei mici, etc.

Volumul de fata prezinta cititoarelor cateva modele de milieuri si fete de masa in dorinta de a le ajuta sa-si infrumuseteze caminul, sugerandu-le in acelasi timp ca fantezia lor le poate conduce spre crearea de modele originale.

Scurt istoric al ochelarilor

Obiceiul de a inrama ochii cu sticle pentru a indrepta vederea dateaza de aproximativ 2000 de ani. Imparatul Nero care era miop intrebuinta ochelari care erau slefuiti concav pentru a putea privi mai bine la jocurile gladiatorilor.

Pana in secolul al 13-lea nu existau decat sticle in formatul lupelor. Descoperirea ochelarilor din doua sticle avu loc in anul 1290.

Intr-o scriere din Florenta un anume Salvino degli Armati este recunoscut ca inventator al ochelarilor. Unii atribuie aceasta inventie unui calugar foarte invatat pe nume Alexandru din Spina.

In secolul al XIV-lea ochelarii se intrebuintau foarte mult si erau extrem de pretiosi. In timpurile vechi, ine sticla se intrebuinta de multe ori in loc de sticla o varietate de smarand denumit beryl.

Primii ochelari costisitori au fost manufacturati in Italia si mai tarziu in Olanda.

Standardized textbook of barbering 1950

Publicata in anul 1950 de catre Associated Master Barbers and beauticians of America manualul "Standardized textbook of barbering" a patra editie, este structurat in doua parti ilustrat cu 172 de imagini:

1) The Fundamentals of barbering

2) Barber Science.

  Continutul include printre altele: istoria profesiei de barbier, igiena, anatomie si fiziologie, terapii, cosmetica, frizerie, teoria masajului.

In epoca moderna nu mai este suficient pentru barbier sa stie doar partea practica a profesiei. Este necesar sa aiba cunostinte temeinice de anatomie si fiziologie.

 Barbieritul a devenit o stinta odata cu studiul entitatilor umane pe masura ce psihologia epocii moderne reliefeaza unicitatea fiecarei fiinte omenesti.

In aceasta epoca numeroase industrii cheltuie sume considerabile cu cercetarea intocmind in urma studiilor costisitoare baze noi pentru estetica moderna.

 Profesia de barbier se numara printre cele mai vechi din lume. Studii arheologice indica forme timpurii de aranjament facial primitiv printre oamenii preistorici din era glaciara.

In vremea lui Moise serviciile de barbierit au devenit accesibile si populatiei. Arta barbieritului in vremurile antice includea barbieritul, frizeria, colorarea parului, makeup facial, ajustarea barbii.

Cartea este in intregime un periplu avizat prin documentare de specialitate, un manual detaliat despre arta si stiinta barbierului din vremuri imemoriale pana in prezent.

Cusaturi populare romanesti

Cusaturile de imbinare a materialelor textile in general,se impart in doua categorii de referinta:

1) Manuale. 

La randul lor, cusaturile manuale se impart in urmatoarele categorii:

- cusaturi inaintea acului,

- cusaturi in urma acului,

- cusaturi de acoperire,

- cusaturi ornamentale,

- cusaturi ascunse.

2) Mecanice.

La randul lor, cusaturile mecanice sunt executate cu diferite masini de cusut specializate si se impart in urmatoarele categorii:

- cusaturi rigide (tighel, zig-zag),

- cusaturi elastice ( lantisor, cu un fir, cu doua fire),

- cusaturi de acoperire ( triplock, uberdeck, flatlock).

- cusaturi ascunse ( stafir, pichir, durchnet).

Dintre cusaturile manuale ornamentale se distinge cusatura cruciulita des folosita la executarea modelelor artistice de pe costumele noastre populare si la zestrea domnisoarelor de pe vremuri (batiste, camasi de noapte, lenjerie, fete de masa, cearceafuri ). acest tip de cusatura se lucreaza cu fire de tesatura numarate (pas constant), in linii oblice in ambele directii care se intersecteaza la mijloc. Cu toate ca se incadreaza in grupa cusaturilor simple, se deosebeste ca structura de celelalte cusaturi.

Punctul de cruciulita se executa pe tesaturi suficient de rare (etamina, matador), prin luarea unui numar de fire de tesatura pe ac repetand aceeasi miscare la distanta dorita, dedesuptul miscarii anterioare de la acelasi nivel, folosind acelasi volum de tesatura luata pe ac.

Spre deosebire de celelalte genuri de cusaturi manuale, punctul in cruce se executa de la stanga spre dreapta realizand doua impunsaturi (luarea tesaturii pe ac) suprapuse.

Dupa realizarea unei cruciulite, operatia se repeta prin deplasarea la dreapta cu valoarea egala a tesaturii luata pe ac. Pasul cusaturii la acest gen reprezinta in linie oblica, distanta dintre cele doua impunsaturi suprapuse.